Dragostea dureaza 3 ani - Frederic Beigbeder

Recunosc ca am cumparat cartea din pura curiozitate..acum mai bine de o luna o cunostiinta ma intreba daca citisem cartea. Fiind in Bucuresti, am poposit pentru cateva clipe la Carturesti pentru a bea un ceai. Mi-am adus aminte de titlu si am luat cartea in mana. Ulterior am citit-o in drumul dintre Bucuresti – Oradea. Mi s-a parut interesant subiectul mai ales pentru ca era abordat de un barbat. Mi-a placut modul direct in care este scrisa cartea (ai senzatia ca autorul iti impartaseste viata si gandurile), mi-a placut faptul ca limbajul este de actualitate si fara retineri. Concluzia acestei carti: dragostea dureaza mai mult de 3 ani in conditiile in care este persoana potrivita. De multe ori pentru a realiza ce inseamna adevarata dragoste trebuie sa facem sacrificii, sa renuntam, sa suferim si poate sa ii facem si pe altii sa sufere. Am gasit multe citate interesante, unele datorita limbajului am preferat sa nu le postez insa pot sa confirm faptul ca aceasta carte merita fiecare banut (eu am cumparat-o cu 13 lei:

"Generatia noastra este prea superficiala pentru a fi casatorita. Oamenii se casatoresc asa cum se duc la MacDo. Dupa care, zapeaza. Cum ati vrea sa ramana toata viata cu aceeasi persoana, in societatea zappingului generalizat? In epoca in care starurile, oamenii politici, artele, sexele, religiile c-au fost niciodata mai interschimbabile? De ce ar fi crutat sentimental dragostei de schizofrenia generala?"

“Ceea ce este mai frumos la o femeie este sa fie sanatoasa. Imi place sa respire sanatate, aceasta tainita a placerii! Vreau sa aiba pofta sa alerge, sa rada in hohote, sa se indoape! Sa aiba dintii la fel de albi ca albul ochilor, o gura proaspata ca un pat mare, buze ca ciresele, cu sarutari ca niste pietre pretioase, o piele intinsa ca aceea de pe un tam-tam, sani rotunzi ca bilele de petanque, clavicule fine ca aripile de pui, picioare aurii precum cerul Toscanei, un cur rotund ca obrazul unui bebelus si, mai ales, mai ales SA NU FIE MACHIATA. Trebuie sa miroasa mai degraba a lapte si transpiratie, decat a parfum si tigara!”

"Pe vremuri, casatoriile rezistau in fata unui foc de paie...Azi,casatoriile sunt niste focuri de paie. Societatea in care ne-am nascut este intemeiata pe egoism. Sociologii numesc chestia asta individualism, cand, de fapt, exista un singur cuvant: traim in societatea singuratatii. Nu mai avem familli, nu mai avem sate, nu mai avem Dumnezeu".

“Problema sexuala a baietilor de bani-gata este ca au fost obisnuiti, din frageda pruncie, sa primeasca totul fara sa dea nimic. Nici macar nu e chestie de egoism (TOTI gagiii sunt egoisti in pat), numai ca nimeni nu le-a explicat vreodata ca intre o fata si un Porsche exista o diferenta (Cand distrugi o fata, taticu’ nu te cearta)”.

“Am invatat, mai ales, ca pentru afi fericit, trebuie sa fi fost foarte nefericit. Fara ucenicia durerii, fericirea nu este solida. ..Dragostea nu dureaza decat daca fiecare ii cunoaste pretul si e mai bine sa-l platesti dinainte, altfel risti sa achiti nota ulterior”.

Asa NU cand vreti sa obtineti un job

Daca veti cauta pe internet veti gasi tot felul de subiecte despre modul in care trebuie sa ne facem un CV, despre cum trebuie sa ne comportam la un interviu pentru a obtine job-ul dorit.
Deoarece ma intalnesc din ce in ce mai des cu tot felul de situatii in procesul de cautare a persoanei potrivite pentru un anumit post disponibil, am considerat oportun sa impartasesc cu voi cateva cazuri intalnite (unii le vor gasi amuzante, unii utile). Ideea e ca mai bine invatam din greselile altora decat sa ne lovim direct noi de ele:

1.Cand aplicati pentru un post informati-va despre domeniul de activitate al firmei, despre punctele de lucru pe care le are in tara, despre cerintele postului
Firma X din Bucuresti angajeaza muncitor la Suceava iar voi sunteti din Alba Iulia unde firma nu are punct de lucru. Sansele ca ulterior sa fiti angajati sunt foarte mici, nu pentru ca firma nu ar vrea sau nu ati fi voi competenti dar pentru moment nu au pur si simplu unde sa va angajeze in zona unde locuiti.
Daca sunteti politisti, sefi statie de betoane, bucatari va fi destul de greu sa va gasiti loc de munca ca si manager pentru o firma de pantofi.
2.Poza pe care o puneti in CV sa fie decenta si actuala
Intr-adevar in anunturile de angajare nu se specifica acest lucru deoarece se doreste ca fiecare persoana sa aiba sanse egale la angajare insa daca va doriti sa lucrati intr-o firma serioasa si depuneti CV-uri cu poze facute in club in fel de fel de tinute sau pe malul marii s-ar putea ca nici macar sa nu primiti un telefon.
Am intalnit nu o data situatii in care poza nu reflecta realitatea, recent mi s-a intamplat sa particip la interviuri unde nu am recunoscut persoanele din poza din CV: persoane care si-au pus poze de acum 10 ani cand erau blonde si mai tinere, persoane care in poze aratau de 26 de ani dar la fata locului am realizat ca aratau de 16 ani, persoane care in poza pareau blajine, timide si la fata locului parca tocmai veneau de la club avand un machiaj excesiv.
3. Cand trimiteti un CV unei firme cu intentia de a va angaja, scrieti si o scurta scrisoare in care sa specificati cine sunteti, de unde sunteti si pentru ce post aplicati.
Am primit e-mail-uri fara nici un subiect, sau cu subiect Macry :* sau CV-uri in care pur si simplu nu mi-am dat seama din ce localitate este persoana.
4. La interviu imbracati-va intr-un mod adecvat pozitiei si tipului de job pentru care aplicati.
La un moment dat fiind intr-un interviu a aparut o domnisoara cu fusta stramta scurta, tocuri de 15 cm si unghii false foarte lungi care dorea sa aplice pentru o pozitie de management care presupunea printre altele si activitati unde si-ar fi rupt unghiutele. In egala masura am intalnit persoane neingrijite, imbracate in vesnicul costum negru cu camasa alba care nu imi exprimau nimic din personalitatea persoanei. Parerea mea e ca in momentul in care candidati pentru o pozitie intr-o banca care presupune o anumita rigoare in vestimentatie sa adoptati o tinuta mai sobra dar care sa va reflecte personalitatea iar daca aplicati pentru o firma de exemplu care lucreaza in domeniul modei puteti adopta o tinuta mai lejera dar care sa impuna respect si care sa permita persoanei care va intervieviaza sa isi faca o parerea corecta despre cine sunteti.
O tinuta vestimentara poate reprezenta intr-un interviu o prima carte de vizita, deci nu neglijati acest aspect.

Cum sa fii o lady - Candance Simpson-Giles

Aceasta carte a ajuns din intamplare la mine insa pot afirma ca am citit-o cu mare interes. Consider ca in aceasta carte veti gasi sfaturi, sugestii care tin de comportamentul in societate, grija fata de propria persoane. Iata cateva dintre sfaturi:

O lady trebuie sa fie mereu atenta la propriul comportament; ea trebuie sa stie ca orice contact uman lasao impresie de nesters.
Daca trebuie sa plece pentru scurta vreme de la masa, o lady trebuie doar sa spuna:”Va rog sa ma scuzati o clipa”.
O lady inapoiaza la vreme orice obiect imprumutat si in aceeasi stare in care l-a primit.
O lady nu accepta niciodata din disperare o invitatie venita din partea unui barbat.
O lady accepta cu eleganta complimentele care ii sunt adresate. Ea nu se va comporta ca si cum nu ar merita admiratia altor personae. De aceea, va raspunde simplu, cu un “Multumesc”.
O adevarata lady nu va manca niciodata la volanul automobilului. O lady nu se machiaza in timp ce se afla la volanul automobilului.
Cand se afal in prezenta cuiva care stranuta, o lady trebuie sa spuna “Noroc”sau “Sanatate”.
O lady nu trebuie sa poarte imbracaminte prea decoltata, care sa-I faca pe altii sa se jeneze.
O adevarata lady se asigura ca are pantofii lustruiti.
O lady isi alcatuieste garderoba pornind de la o serie de articole vestimentare de calitate care sa nu se demodeze dupa un sezon si care sa poata fi folositedupa purtari si spalari repetate.
O lady este atenta la infatisarea ei in orice ocazie.
O lady nu-si da niciodata unghiile cu lac in public.
O adevarata lady nu-si aranjeaza baretele sutienului ori decolteul in public. De asemenea, nu ingaduie ca baretele sutienului sa fie vizibile decat daca tinuta prevede acest lucru.
O lady doneaza imbracamintea pe care nu o poarta unor personae mai putin norocoase decat ea.
Dupa ce termina de mancat, o lady pune furculita si cutitul pe farfurie. Nu trebuie sa puna nici un tacam murdar pe masa.
O lady nu injura niciodata de fata cu alte personae.
O lady stie ca “te rog”si “multumesc” sunt cuvinte femecate, impuse de comportamentul civilizat.
La birou: O lady se arata intotdeauna respectuoasa nu doar fata de superiori, ci fata de toti cei alaturi de care isi desfasoara activitatea.

M-am hotarat sa devin prost - Martin Page

“Inteligenta te face nefericit, singuratic, sarac, pe cand deghizarea inteligentei iti confera o imortalitate de hartie de ziar si admiratia celor care cred in ce citesc”…aceasta e concluzia la care a ajuns tanarul Antoine la cei 25 de ani ai sai:”Eu cred ca sa fii intelligent este mai rau decat sa fii prost, pentru ca un prost nu-si da seama ce-I cu el, pe cand cineva intelligent, chiar daca-I umil si modest, tot o stie”.
Vazand ca datorita inteligentei sale a devenit cu timpul un inadaptat social, Antoine decide sa devina prost…primul pas: incearca sa devina alcolic: “Nu mai am taria sa fiu eu insumi, nu mai am curaj, nici chef sa am ceva de genul unei personalitati. O personalitate, asta-I un lux care ma costa prea scump. Vreau sa fiu un spectru banal. M-am saturat de libertatea mea de gandire, de toate cunostintele mele, de blestemata mea de constiinta!”.
Rezultatul efortului de a deveni alcolic este o coma alcolica. Ajuns in spital pentru recuperare intalneste o sinucigasa,fapt care il determina sa se gandeasca la variant unei sinucideri. Planurile sale sunt rapid anihilate de sinucigasa: “Si totusi, am incercat tot ce se putea. Dar, de fiecare data, ceva sau cineva se punea in calea mortii mele. Cand am incercat sa ma inec, un imbecile curajos m-a salvat. De altfel, a murit dupa cateva zile de pneumonie. E oribil, nu-I asa? Cand m-am spanzurat, s-a rupt funia. Cand mi-am tras un glont in tampla, glontul a travesat craniul fara sa imiatinga creierul, fara sa produca vreo dauna serioasa. Am inghitit doua cutii de somnifere, dar laboratorul gresise dozele, asa ca n-am avut dreptul decat la o siesta de trei zile. Acum trei luni am angajat un ucigas platit ca sa ma impuste, dar imbecilul s-a inselat si a omorat-o pe vecina mea. Pur si simplu nu am noroc”.
Un bun prieten ii recomanda niste pastille, sedative care nu ii mai permiteau sa gandeasca. Astfel ajunge sa manance la Mc’(fara sa se gandeasca la ingredientele nocive pentru organism), sa se imbrace in tendinte…ajunge chiar sa isi gaseasca un loc de munca la bursa (despre care nu stia nimic). Dintr-un prost noroc (varsa cafea pe tastatura) produce un blocaj la bursa datorita careia obtine o importanta suma de bani. In scurt timp reuseste sa aiba viata la care visa, fara griji si fara ganduri.
Nu am sa va dezvalui deznodamantul cartii…insa va recomand cartea cu drag.
Un amestec dintre ironie,comedie si sarcasm, un subiect zic eu actual intr-o lume superficiala.

O zi minunata tuturor!

Targul de nunti de la Timisoara

Ieri fiind in Timisoara am ajuns din intamplare la targul de nunti organizat in Iullius Mall. Am facut mai multe poze, mi-au placut in mod special torturile si aranjamentele de mese.

O poveste de iubire...

Azi am gasit din intamplare o poza pe care am facut-o acum 2 ani de zile, cred ca undeva pe vremea aceasta (este poza pe care o vedeti in partea dreapta). In curand va fi Sf.Valentin sau cum spunem noi Dragobetele si m-am gandit ca ei sunt cel mai bun exemplu de ceea ce inseamna iubire adevarata, neconditionata.
I-am intalnit la un seminar organizat de Fundatia Motivation pentru persoanele in scaun rulant si m-am apropiat de ei pentru ca m-a impresionat caldura care am vazut-o intre cei doi. Au avut o viata normala la un moment dat si ca orice cuplu s-au casatorit. Nu imi aduc aminte din ce cauza doamna a ajuns in scaun rulant dar ideea e ca acum 2 ani cand i-am intalnit ea era atat in scaun rulant dar avea si dificultati de vorbire. Ne plangem toti de tot felul de lipsuri materiale insa rar mi-a fost dat sa vad un om care ii este alaturi sotiei la bine si la rau, care in ciuda a tot nu a uitat sa zambeasca si care sa se bucure pentru orice mic gest facut de sotia lui. Nu o sa uit niciodata cum ii zambea, cum o mangaia, cum ii spunea ca o iubeste...si ma gandesc acum cat de greu trebuia sa ii fie, dar mergea pentru ea mai departe. Poate cel mai important e faptul ca nu a uitat-o o promisiunea facuta candva:ïmpreuna la bine si rau”.
Imi doresc ca dupa ce veti citi acest mic articol si va veti uita la poza, sa mergeti la cei dragi de langa voi… fie ei parinti, frati, iubiti si sa le spuneti pur si simplu:” Te iubesc”.

"In alta viata"-Marc Levy

Ai avut vreodata senzatia de „deja-vu” in momentul in care ai cunoscut o persoana? Ti s-a parut vreodata ca undeva, candva ai mai intalnit-o? Te-ai gandit vreodata ca poate aparitia unui persoane in viata ta nu este doar o intamplare?
Daca ai avut vreodata astfel de intrebari, cartea lui Marc Levy „In alta viata”s-ar putea sa iti ofere un posibil raspuns. Pornind de la ideea de metempsihoza (transmigratia sufletului, in special la reincarnarea acestuia dupa moarte) cartea ne ofera o frumoasa calatorie a doua suflete pereche in dorinta de a depasi timpul si spatiul pentru a se regasi.
„Retineti un lucru din tot ce v-am povestit. Se intampla uneori ca doua suflete sa se intalneasca pentru a nu mai forma decat unul singur. Si-atunci depind pentru totdeauna unul de celalalt.Sunt de nedespartit si se vor cauta neincetat, din viata in viata. Daca, in cursul unei existente terestre, o jumatate ar ajunge sa se separe de cealalta, sa rupa juramantul care le leaga, cele doua suflete s-ar stinge de indata.Unul nu-si poate continua calatoria fara celalalt”.
Actiunea cartii porneste in New York, unde doi prieteni experti in pictura, Jonathan si Peter pornesc in cautarea a cinci picturi a unui pictor rus din secolul XIX. Ajunsi la Londra, unde se aflau picturile, intalnesc o domnisoara, pe Clara, pe care Jonathan are impresia ca a mai cunoscut-o. Aventura incepe in momentul in care isi dau seama ca ultimul tablou al pictorului nu este semnat, fapt pentru care nu ar putea fi autenficiat si ulterior vandut. In cercetarile pe care le fac descopera legatura din trecut dintre Jonathan si Clara, legatura lor cu prictorul si cu pictura a carui mister incearca sa il desluseasca. Fiecare indiciu ii apropie din ce in ce mai aproape de adevar: pictorul rus era defapt tatal Clarei, Clara si Jonathan fusesera impreuna intr-o alta viata, iar pictura era de fapt o ultima amintire pe care tatal o lasa fetei. Pe toata durata actiunii apar numeroase piedici, cartea reusind sa mentina mereu tensiunea si dorinta de a trece mai departe la pagina urmatoare(eu am citit-o in doua zile).
La finalul cartii viata Clarei este pusa in pericol iar Jonathan pentru a nu rupe legatura dintre ei prefera sa isi ia viata:”Te iubesc, fara sa stiu cum sa ma opresc din a te iubi, fara sa stiu nici cum, nici de ce. Te iubesc asa, pentru ca nu stiu altfel.Unde nu esti tu, nici eu nu mai sunt”.
Finalul cartii ii readuce in scena pe Jonathan si Clara intr-o alta viata, in viitor, in fata picturii pe care in trecut reusisera sa o autentifice si care se afla intr-un muzeu. Peter lasase directorului muzeului o scrisoare in care ii cerea ca in momentul in care in viitor vor aparea un cuplu si fata va semana cu cea din tablou sa ii dea lui Jonathan un biletel:’”Tot asa te cheama?...Jonathan, habar nu am unde esti. Habar nu am daca tot ce am trait are vreun sens, daca adevarul exista, dar daca vreodata vei da peste acet biletel, atunci vei sti ca m-am tinut de cuvant, asa cum ti-am promis….Daca, asa cum iti doresc, ea o sa-ti stea alaturi, o s-o iei pe dupa umeri,o sa priviti impreuna minunea aceasta pe care am avut privilegiul de a o impartasi si, poate, poate o sa iti amintesti. …Sunt batran de acum Jonathan, iar ceasul propriei mele plecari se apropie, dar, multumita voua, sunt un batran, cu inima plina de o scanteie de lumina care o face sa fie asa de usoara. Am iubit! Si oare tot oamenii se pot duce avand o asa nepretuita comoara?”

Jonathan si Peter, prieteni din copilarie sunt amandoi pasionati de arta, primul fiind expert de arta iar al doilea vanzator la licitatii. Amandoi pleaca la Londra in cautarea unor picturi ale unui pictor rus din secolul XIX pentru a le autentifica si poate a le scoate la licitatie mai tarziu. Galeria de la Londra unde sunt asteptate tablourile este a unei tinere domnisoare, Clara, care lui Jonathan ii pare foarte cunoscuta. Numai ca aventurile incep atunci cand unul dintre tablouri este un tablou nesemnat al pictorului, despre care pana atunci lumea doar auzise dar nu il vazuse. Toata tehnologia de ultima generatie este folosita pentru a inerca sa autentifice tabloul numai ca odata cu autentificarea tabloului ies la iveala si alte secrete din viata pictorului, secrete care, desi vechi de mai bine de un secol, au legatuira directa su Jonathan si cu Clara.